Arte decorative
SNAC 2021

Photo of the artist _Dorina Horatau_edited.jpg

Decorativul ca aură a locului

Un text al curatoarei Dorina Horătău, 21.11.2021

 

 

Despre datele specifice ale locului şi „logica” etalării lucrărilor

Sala „Irina Nicolau” de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român este un spaţiu cu proporţii echilibrate, un cub alb fărălumină naturală, cu planuri clare. Descentrat, conţine o alveolă construită deschisă, un volum în volum, conotat cu funcţia de nod organizatoric. Soclurile care înconjoară acest nod descarcă „greutatea” alveolei spre planurile pereţilor. 

În acest „spaţiu-suport alb” în care geometria liniilor drepte guvernează, este propusă o dispunere  de tip contrast a obiectelor, juxtapunând dialogal „organicitatea” lucrărilor şi „structura” septic-geometrică a spaţiului şi soclurilor.  

 

Despre parcursul şi conţinutul expoziţional

Senzaţia de stabilitate şi echilibru „dinamic” a proporţiilor spaţiale a permis definirea şi alcătuirea a 4 zone de expunere / interes care, pe anumite porţiuni, se intersectează.  

Peretele frontal (cel opus intrării) este definit de texturi alb-negru şi de inserturi punctuale de culoare, accente care fac zonele-pauză să vibreze. Acest front parietal cu lucrări bidimensionale, spaţiale sau în trei dimensiuni este completat de o dispunere pavimentară a unor piese cu calitate formală marcată de simţul actualităţii, cu substanţă şi cu detalii de execuţie cu conţinut ridicat de inovaţie tehnică. 

Zona din dreapta, lateral intrare, dezvoltă o grupare monocromatică, cu lucrări atinse de patina timpului, cu accente şi tonuri de ocru, brun şi alburi brute, pământuri, gresii, glazuri şi texturi ton în ton sau cu contraste discrete. Acest conţinut estetic este continuat şi pe direcţia stângă, şi pe diagonala apropiată şi depărtată a sălii.

Aria centrală a sălii este un teritoriu dominat de socluri în care expunerea sticlei şi metalului reprezintă contrastul vizual ce adaugă conţinut şi sens ideatic reprezentărilor mature&sensibile în mediu textil sau în mediu ceramic.

Teritoriul depărtat din stânga este ocupat de lucrări care pun accent pe experimentul direct cu materialul şi mediile diferite; am permis, aici, desfăşurarea de lucrări de atitudine, de reprezentare acut personală, de raportare subiectivă la formă şi material pe baza unui concept. Este o zonă a (auto)interogaţiilor, o zonă de exprimare şi reflexie spontană asupra timpurilor pe care le trăim, artiştii autori folosindu-se de diverse particularităţi ale mediilor de exprimare artistică. Se adaugă acestei secţiuni gestul-„drapel” exterior, care aduce cu sine intenţia de a experimenta prezenţa artei în spaţiul public sau semipublic. 

Deloc întâmplător, spaţiul în spaţiu al cubului-nod este definit de o reprezentare ludică, relaxată. Modelarea textilului, sculptura moale şi mixarea lor într-o instalaţie cu obiecte aparent incompatibile construiesc împreună acea notă necesarăde ieşire din canoanele cu care suntem obişnuiţi şi relaxează geometria dictatorială a cutiei „conţinătoare”. Nodul astfel creat imprimă întregii expoziţii respiroul de seninătate absolut necesar întregului.

Am avut, deci, şansa de a construi un fragment de Salon bazându-ne pe forţa aşezată şi căutătoare / creatoare de context a obiectelor decorative. Paradoxale şi pline de deschideri, fiecare dintre aceste piese-creaturi nobile nu caută recunoaştere unanimă, gradualitate conceptuală universală, ci se mulţumesc să-si trăiască momentul de graţie adăugându-se la aura locului cu care se unesc.